Faceți căutări pe acest blog

Translate

Italiană Rusă Portugheză Olandeză Poloneză Engleză Franceză Spaniolă Germană

miercuri, 27 septembrie 2017

Rădăcini și interferențe în cultura și viața rușilor lipoveni - Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 27.09.2017)


    Astăzi poposim acasă la rușii lipoveni din Roman, județul Neamț şi Galați, comunităţi care încă există, pentru că unii au ales să împartă greul vieţii în propria ţară, în timp ce alţii au ales să muncească peste hotare pentru un trai mai bun. Și dacă, în prima parte a emisiunii, vom poposi în județul Neamț, vom începe prin a asculta Rugăciunea - С нами Бог/Dumnezeu este cu noi, rugăciune pe care ne-o rostesc preotul și dascălul Comunității Rușilor Lipoveni din Piatra Neamț, pentru că, rugăciunea reprezintă felul nostru de a intra în legătură cu Dumnezeu, arătându-ne credinţa, nădejdea şi dragostea noastră, rugăciunea simbolizând comunicarea cu tatăl ceresc, asemenea unui copil cu tatăl lui.

Concret, primul popas îl facem acasă la ruşii lipoveni din Roman, mai egzact, în sediul comunităţii.

          Dialogăm cu domnul profesor de istorie Petru Flenchea, de la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” și Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Domnia sa a scris un volum despre Comunitatea Rușilor Lipoveni din Roman, volum intitulat - Municipiul Roman și comunitatea rușilor-lipoveni. Volumul a apărut la Editura PapiruS Media din București, în anul 2009 și este prefațat de studiul Identitate romașcană, studiu scris de către dr. Dan Gabriel Arvătescu. Petru Flenchea are o misiune frumoasă, chiar dacă destul de grea, în calitate de profesor lucrează cu elevii pentru formarea competenţelor, atât competenţe de comunicare, de valorizare, de expresie culturală, dar şi competenţa de a învăţa pe tot parcursul vieţii. În afară de pregătirea necesară din cadrul orelor,  domnul profesor acordă o mare importanţă şi veleităţii de scriitor, întrucât pregătirea intelectuală şi-o desăvârşeşte şi ca autodidact, având o viziune proprie despre lume, cu sentimente adânci şi intense, având o inepuizabilă sursă de cultură, fiind un nobil într-ale literelor.



Spre finalul emisiunii poposim acasă la ruşii lipoveni din Galaţi, iar interlocutor ne este Achinfiev Pentelei, preşedinte al comunităţii lipoveneşti din Galaţi. Domnul Achinfiev Pentelei ne va vorbi despre comitetul director care conduce comunitatea lipovenească din Galaţi, despre ocupaţiile şi numărul ruşilor lipoveni din oraşul de pe malul Dunării, audiind chiar un scurt istoric al acestei comunităţi.

Foto, text, audio: Dumitru ȘERBAN

marți, 26 septembrie 2017

Fluierul, comuniunea dintre cer și pământ - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 21.09.2017)

În seara aceasta vom continua traseul tradițiilor și ne vom opri în fața indicatorului Fundu-Moldovei, Suceava, pentru că aici am simțit o chemare, unde toate energiile, munții, pădurile, dealurile, văile, frumusețea locului ne îmbiau pe tărâmul autentic al folclorului, pentru a-i asculta pe mărturisitorii frumosului, care și-au deschis sufletul pentru a vă transmite din zestrea adunată de veacuri, domniilor voastre, cititorii și ascultătorii Radio Iași.                        
Nu doar priveliștea te trimite cu gândul la raiul autentic, ci mai ales aerul tare care îți taie respirația, iar în ce-i privește pe oameni, aceștia nu au asemănare prin unicitatea, bunătatea și ospitalitatea lor, întrucât te fac să uiți că trăiești într-un vacarm al orașului, într-un conglomerat de ziduri, departe de tot ce înseamnă liniște aducătoare de stare de bine, de sfințenie a locului.                   
O dată ce pătrunzi pe aceste meleaguri, ca vrăjit, simți cum mrejele te prind și nu ai cum să nu te lași fermecat, de un spațiu încărcat pozitiv, unde toți localnicii își văd de viața și treburile lor, căci este o zi de muncă, cu toate că noi simțim că trăim în sărbătoare, sărbătoare a satului tradițional, unde în calitate de reporter, caut să dezleg limbile celor care au multe să ne comunice.

Destinația directă este la familia Țaran, o familie de gospodari, împământeniți ai locului prin tradițiile și obiceiurile pe care le-au moștenit, având obligația morală să le ducă mai departe.                                                  
Poate vă întrebați despre ce este vorba? Răspunsul este unul simplu, pentru că, atunci când vorbim despre familia Țaran, discutăm despre muzică, despre pasiunea pentru aceasta, despre cânt și voie bună, despre ureche muzicală, instrumentiști, despre jocuri și hore, despre tradiția moștenită.           
Unicitatea fluierarului Liviu Țaran este recunoscută și de etnomuzicologi de renume, care au analizat muzica domniei sale, captând atenția prin individualismul repertoriului, devenind instrument de muncă pentru aceștia.   În acest scop, în urma analizelor făcute, etnomuzicolog Constanța Cristescu de la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din cadrul Centrului Cultural Bucovina, care s-a ocupat îndeaproape de muzica domniei sale, anul acesta, ca o încununare a muncii fluierașului Liviu Țaran, i-a editat un DVD (Fluierași din Bucovina, Nr.1, Editura LIDANA, Suceava, 2017). Acesta este foarte concis, având două părți. În prima parte este surprinsă viața muzicală și viața familială a lui Liviu Țaran, fiind dedicate capitole, atât neamurilor, cât și ucenicilor, colaboratorilor, iar în a doua parte fiind conturat repertoriul maestrului, muzica fiindu-i grupată pe categorii muzicale în care sunt surprinse doinele, ritualurile de nuntă și jocurile.                                               
Nu întâmplător, prima parte a DVD-ului cuprinde viața și familia acestuia, unde aproximativ șase capitole sunt dedicate familiei, pentru că cel care face mare cinste neamului, fiind rapsodul popular desăvârșit, nume recunoscut, atât în țară, cât și peste hotare, este bunicul acestuia, Ilie Cazacu (1903-1979), care îl introduce pe nepot, încă  de la o vârstă fragedă, 7-8 anișori, în tainele muzicii, inițiindu-l ca fluieraș.


Despre povestea impresionantă de viață și despre muzica maeștrilor, Ilie Cazacu și Liviu Țaran, veți afla mai multe doar audiind emisiunea Tradiţii, unde vă invităm să ne fiţi alături, începând cu ora 21 și 3 minute, pe toate frecvențele Radio Iași.
Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Conexiuni, simțăminte și trăiri în folclorul autentic românesc - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 14.09.2017)

Seara aceasta este dedicată folclorului, veseliei, dorului, emoției, bucuriei alături de un om drag, care a ales să ne povestească despre origini, copilărie, frumos, autentic, toate transmise prin viu grai prin intermediul muzicii populare.
Vreme de o oră, veți fi martorii cântului și voii bune, lăsându-vă pradă magiei acompaniamentului muzical, a unui om ales, care, cu dragoste, își transmite zestrea de valori prin muzică.
Vibrația și tonurile muzicale sunt puse pe portativ și compuse de maestrul Gheorghe Jitaru, care ne va fi, în seara aceasta, invitat special, introducându-ne în vastul repertoriu pe care-l interpretează, cu drag și dor, pentru neamul românesc.                                                  
Bucuria noastră este cu atât mai mare cu cât Domnul Gheorghe Jitaru este un om care-și cultivă gustul pentru tradiție și muzică populară, fiind singurul în familia dumnealui care a ales această cale a muzicii - profesor și ghid, instructor și îndrumător, fiindu-i Radio Iași, de unde avea prilejul să asculte, să învețe, ca, mai apoi, să cânte muzica și melodiile pe care le auzea prin intermediul radioului.
Nu s-a mulțumit doar cu atât, să imite vocile pe care le auzea la radio, ci și-a găsit un mentor în învățătoarea domniei sale care l-a ajutat să depășească acest prag al imitației, conturându-i o lume a sunetelor pe care, încetul cu încetul, a perceput-o, a învățat-o, a înțeles-o, devenind, mai târziu, omul care avea să ne încânte pe toți românii, prin vocea, sensibilitatea, talentul, devenind marele artist, cunoscut de toți, Gheorghe Jitaru.
Când spunem cunoscut, de toți, mă refer la faptul că el depășește granițele țării noastre, fiind cunoscut oriunde în  lume sunt români, pentru că vocea și interpretarea artistică transmite talentul, bucuria, și de ce nu? reușita unei petreceri.
Avem, așadar, în fața noastră un om care a știut să împletească tradiția cu frumosul prin muzică și suntem cu atât mai mândri, cu cât repertoriul domniei sale va fi continuat de fii acestuia care sunt moștenitorii direcți pe linie paternă.
După cum ne spune și domnia sa, atunci când tradiția nu mai este respectată, cântul și portul popular îndepărtate, întoarcerea la origini pe plaiuri mioritice anulată, atunci neamul nostru ar fi mult mai sărac, dar atâta timp cât avem oameni precum domnia sa, neamul românesc va dăinui în eternitate.
De multe ori m-am întrebat care a fost trecutul și formarea unor astfel de oameni dacă au avut aceleași țeluri, aceleași jocuri, aceeași copilărie ca a oricărui copil obișnuit, de aceea am cercetat în copilăria interpretului de muzică populară Gheorghe Jitaru, pentru a afla mai multe despre aceasta.                         
Dacă Radio Iași i-a fost pilonul care i-a deschis orizonturi spre muzică, aflăm că primele sale melodii populare au fost lansate chiar la Radio Iași, parcă venind ca o răsplată pentru timpul petrecut, în anii copilăriei, lângă aparatul de radio.
După incursiunea pe care am făcut-o în copilăria domniei sale, am constatat că artiștii sunt aleși de  mici, cu toate că s-a bucurat de aceleași jocuri ale copilăriei, dar sensibilitatea, emoția, trăirea, dorul, accentul pe toate lucrurile poate neînsemnate, pentru unii, dar atât de importante pentru artist fac diferența dintre copilul universal si copilul artist.
Toată această sensibilitate o adună în cufărul sufletului, zestre care îl va recomanda ca fiind viitorul elev al Școlii Populare de Arte din Iași, unde s-a remarcat, încă de la început prin talentul cu care era înzestrat.
Cine ar fi crezut vreodată că un copil de pe meleagurile dealurilor ieșene, culegător de frumos, va ajunge să dobândească și să dăruiască, prin talent, urmașilor, muzica cu atâta patimă, încât să răsune toate dealurile Moldovei, iar ecoul să depășească granițele.
Acest om modest, pe nume Gheorghe Jitaru, a fost ales și recunoscut însăși de dirijorul Orchestrei Rapsozii Botoșanilor, Ioan Cobâlă, care, fără a sta pe gânduri, a  știut de la început care este materialul din care este făcut artistul și l-a promovat, pentru că un astfel de talent nu avea cum să rămână în umbră.
Nu au scăpat și s-au lăsat descoperite în melodiile populare ale domniei sale - anotimpurile, câmpiile, pădurile, vitele și cârlanii, măicuța bătrână, dorul de casă, grădinile înflorite, aștrii, horele.
Sensibilitatea domniei sale se regăsește și în recunoștința față de Atotputernicul Dumnezeu cel Sfânt și Bun, căruia îi dedică o suită de cinci colinde, cântând nașterea și bucuriile sărbătorilor de iarnă.
Cu toate că este un om modest, talentul l-a promovat, având o activitate artistică bogată, iar după perioada de colaborare cu Orchestra Rapsozii Botoșanilor, o perioadă destul de grea, de muncă, de solicitare, de efort, în anii care au urmat, îl găsim cântând alături de maeștrii din Chișinău din cadrul Grupului Folclor, coordonat de către Anatol Golomoz, și, pentru că zestrea folclorică impregnată de melodii și cântul popular depășise vârful lăzii de zestre, toate acestea au fost selectate și repartizate pe două casete și două Compakt Discuri, care au reprezentat  munca asiduă de zile și nopți nedormite. 
De aici, nu mai este decât un pas, un pas care-l așază și-l definitivează în muzica autentică populară românească, pe Gheorghe Jitaru, pentru că la îndemnul maestrului Ciprian Cocalia, interpret de muzică populară, cunoscut atât în țară, cât și în afara granițelor, în anul 2006, muzica românească prinde contur printr-un nou Grup Folcloric Vocal, care-i poartă numele lui Gheorghe Jitaru.                                                                                                           Activitatea în acest grup dăinuie și astăzi, marcată fiind de o fructuoasă colaborare cu toți membrii grupului, colaborare care a scos la lumină două titluri de albume noi, intitulate – Lume cântăm pentru tine și De prin lume vin feciorii, două CD-uri care-și îndreaptă atenția asupra anumitor zone ale țării pe care le cântă, cu drag și dor, punând accentul pe țara scumpă și frumoasă, dar gândul îi zboară și-n copilărie, la măicuța, la hore, la nunți, la mândre și păduri.
Cu cât timpul a trecut, așteptările și valorile maestrului sunt cernute prin sita experienței, încercând să facă o clasificare clară a cântăreților adevărați autentici și a celor care doar încearcă să câștige o pâine incluzând în repertoriul lor și muzica populară.
De aceea, caută cu lupa specialiștii de altădată din juriile folclorice, așa cum erau reprezentați aceștia în trecut, încercând să creioneze prăpăstiile care s-au instaurat între generațiile vechi și noi, între stabilitatea de altădată și nesiguranța de astăzi, între talent și ne-talent.
Nostalgia lui Gheorghe Jitaru se regăsește nu doar în viața de zi cu zi, ci, mai ales, în perioada sărbătorilor, care, pe timpuri, era sacră și așteptată, cu emoție, cu dragoste, iar astăzi, sărbătoarea, din păcate, a rămas undeva în umbră.





Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului românesc.
Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

joi, 7 septembrie 2017

Magie și vibrații, culoare și opulență la Ateneul ieșean - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 07.09.2017)

În ediția de astăzi a emisiunii Tradiții vorbim despre Salonul Național de Artă Naivă "Policarp Vacarciuc", eveniment aflat la ediția a VI-a, al cărui vernisaj s-a desfășurat vineri, 1 septembrie, începând cu ora 12, la Galeria de Artă din incinta Ateneului Tătărași, Iași.
Organizatori ai manifestării au fost reprezentanții revistei Galeria naivă, coordonată de către artistul Costel Iftinchi, care a ales să transmită frumosul prin artă și să ne vorbească în seara aceasta despre toată bogăția artistică în care s-a implicat, pentru ca evenimentul în sine și revista să fie la înălțime.                                
Alături de organizatorul evenimentului avem invitați și alți trei artiști care au expus la salonul național de artă naivă fiind prezenți la vernisaj. Concret, este vorba despre sculptorul Augustin Cojocaru din Bacău, Mandița Chirilă din Iași, originară din satul Bârzești, comuna Ștefan cel Mare, Vaslui și Ana Grunzu din Tomești, Iași, dar, de loc din Horodniceni, județul Suceava.Pentru toți cei interesați, dar și pentru cei neinițiați în tainele artei naive, care vor să-și îmbogățească imaginația prin culoare, lucrările artișilor naivi vor sta pe simezele Ateneului ieșean până la 15 septembrie, porțile fiindu-le deschise.
Artistul Costel Iftinchi, organizator al manifestării, în emisiunea Tradiții de astăzi, ne prezintă salonul de artă naivă de la Iași, salon vernisat la 1 septembrie, precizându-ne că anul acesta se împlinesc 50 de ani de când termenul de artă naivă a apărut pentru prima dată în țara noastră, oferindu-ne un scurt istoric al principalelor evenimente derulate în această perioadă, dedicate artei naive, evenimente care au scris istoria artei naive prin frumusețe și cromatică de-a lungul timpului.      La un asemenea eveniment, nu avea cum să lipsească numele celui care a fost Policarp Vacarciuc, cel care a adus primele lucrări în zona Iașiului, Costel Iftinchi amintindu-ne câteva date biografice, în memoria acestuia, prilej cu care, an de an, în Iași, se organizează acest eveniment.                                    
În acest context, despre creația pictorului naiv Policarp Vacarciuc, se vorbește în presa postrevoluționară, fapt cercetat și amintit în textul Mitologii instinctive, al doamnei Silvia Ciubotaru, etnolog, text pe care l-am găsit în cartea Vitralii: pagini culturale din presa anilor 1992 - 2012, apărută la Editura Presa Bună, în anul 2015, cu mesajul – Tablourile acestuia, plecat de mult în lumea celor drepți, păstrează ceva din romantismul vetust al firmelor de altădată, al cărților poștale ilustrate de la începutul secolului XX, cu mândrulițe la fântână sau la portiță. O lumină aurie, de amiază, domină peisajele, idilele și portretele semnate de el. Compozițiile sunt statice. Rareori intervine câte o inovație îndrăzneață, ca în lucrarea Casa Sadoveanu, în care deasupra muzeului veghează, de după nori, ca un demirg sui-generis, marele prozator”.



Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului românesc.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN
MAI MULTE AICI - 



Powered By Blogger